ZI NOAPTE

Buna Seara, Ingerash!!!
Iata-ma din nou langa sufletzelul din sufletzelul meu. Iata-ma, asezandu-ma langa Tine, privindu-te in ochishori, spunandu-ti Doamne Frumoasa Esti, si alintandu-ti parul de matase. Iata-ma, odihnindu-ma dupa drumurile zilei si mici si micutze probleme de serviciu, avand mainile pornite a-ti scrie, inima a-ti vorbi si simturile a te primi.Daruire si primire, legamant in asezamant de Iubire, mana intinsa si cuget oferit, pasiune si intelegere, ganduri comune, identice, ingemanate prin impreunare.Inlantuirea trupurilor, impletirea a doua izvoare de bunatate si respect, apa termala a unor incinse suflete ce-si cedeaza din caldura lor nefiresc de perpetua, mica parte, si transformand fluviile in aburi si oceanele in clocot.Pana recent, pin singuratic pe coltz de munte, neajuns de nimeni, privit dar neatins de nimeni, acum sunt in pereche cu Tine, in tandem cu Ea, Iubita Mea! In respiratie cu o minunata faptura, in ganduri cu o superba fiinta, in brate cu o zeitza coborata din ceruri de cristal, cu sunet reverberat, de cristal.Iubesc TOT ce este al Tau, ador TOATA fiinta Ta, ma mangai dezmierdandu-te!Nici pinul nu mai intampina vanturile cu pieptul gol, nici apele nu-si petrec caldura pe langa mine fara a le simti, nici coaja de nuca nu mai pluteste in Marea Vietii cu un singur calator.Suntem Doi, buni, calzi, aprinsi, fierbinti, flamanzi, setosi, linistiti, involburati, calmi, patimasi, superbi, albi, curatzei si dulci.Doi Oameni ce se Iubesc mult, mult, mult!Doi ... Oameni!


NU te stiam, NU te asteptam, dar DA, TE PRIMEAM. Atunci, scriam ...
Râuri şi fantasmeCene face mai deosebiţi sau mai terni, mai aprigi şi încrâncenaţi, în opoziţie cu cei lipsiţi de tonus şi orizont de aşteptare? De ce părem a ne ascunde când suntem în pericol a ni se afla micile sau marile secrete? Cum sau ... necum ştim a gestiona situaţii de care suntem în parte răspunzători, iar atunci când reperele ni se par străini călători pe firul firav al vieţii de ce ridicăm privirea din pământ cu doar câţiva centimetri, la vârful firului ierbii?Cu cegreşim când ne îndrăgostim de cine şi când nu ar trebui? Dragostea platonică va fi fost pe vremea lui Platon, sau mai bine de înţeles ... în închipuirea acestuia; dar refăcând puterea sau slăbiciunea unui bărbat sau a unei femei, ce devine mai pregnant? Curajul de a continua ceva început frumos sau slăbiciunea de a nu-i putea rezista acestui fenomen stelar, încă atât de dulce numit Dragoste?Două fiinţedin cel mai magnific aliaj – umane prin definiţie – dacă sunt de sex opus şi ajung repede sau încet să se placă reciproc (nu numai să se accepte), atunci îşi pregătesc inimile pentru ce va să vină, chiar indiferent de condiţii şi conjuncturi, prea favorabile sau infinit de dificile. Întorcând clepsidra şi firul de aur al unor orizonturi proprii, aceştia urcă chiar şi când observatori de pe margine vor fi crezând că zborul le este descendent, sortit a sfârşi în una sau două prăbuşiri. Ghidaţi de propriile sentimente şi adulmecând miros de Primăvară, ei ştiu cu siguranţă să-şi păstreze calea spre Soare şi în ceaţa norilor de nepătruns, iar NICIODATĂ nu vor confunda stelele cu reflecţia luminii lor în Oceanul dedesubt.Un omalături de un altul alcătuiesc doi oameni sau o pereche în funcţie de cum se pleacă. Dacă e cu „Urmează-mă” atunci nu va fi decât un eşec amânat, poveste cu final dinainte cunoscut. Dacă e cu „Împărţim împreună” nu va fi niciunul mai presus, nici la dăruire şi nici la primire, iar dreptul de a accepta binele şi obligaţia de a avea responsabilitate vor fi egale sau pururi identice. Care bărbat cu un suflet deschis şi adânc şlefuit poate privi nesimţitor la frumuseţea iubitei sale, după ce a început a-i adora inima sensibilă şi feminină? Care bărbat ar încerca măcar să se împotrivească dragului inspirat de sclipirea unor ochi de vis sau de caldura sânilor rotunzi şi împodobiţi de o aureolă dulce, aidoma inimii pe care o acoperă? În fine, care bărbat nu ar ceda din sufletul lui totul, pentru a-i fi EI mai bine şi ferice? În definitiv iubim pentru a face fericită persoana iubită!Şi de cenu ne-am bucura de acele clipe, de ce să nu le spunem Bun Venit în viaţa noastră? Stropi de rouă pe cuptorul unei trăiri nemeritat de scurte şi prea vremelnic alcătuite din fragmente de fericire, puzzle de a cărui unică imagine suntem absolut siguri, şi anume a chipului angelic, inima si trup a omului de care suntem îndrăgostiţi.Îna vieţii rostuire suntem RÂURI ce îşi adună apele din afluenţii anilor scurşi bine sau mai puţin astfel. Din genele generaţiilor trecute izvorâm, ne bucurăm jucându-ne în torentele copilăriei când totul ni se pare firesc şi la locul lui. Iubim apoi la vârste diferite, dar apucăm – zic eu – să iubim cu adevărat cel puţin o dată, si apoi (în cuplu sau singuri) ne îndreptăm tăcuţi şi molcomi către Golful Tăcerii. Un larg estuar ni se deschide şi vom aştepta pe rând, subit sau anunţaţi din vreme, să ne împreunăm apele cu a altor mii de râuri.Înamonte am adăpat cu dulcele nostru ud oameni si animale, iar clipele noastre de fericire au fost doar salturi de peşti argintii în lumina crepusculară; puţine şi ades nevăzute în jur. Mulţi, preamulţi din acei oameni ne întorc spatele după ce gustă sau profită din noi, iar doar sălciile plângătoare ne mângâie spatele în permanenţă, recunoscătoare ca nişte nimfe şi tăcute ca nişte candelabre verzi în marea sală de bal a Universului. De la înălţimea zeilor trufaşi devenim albastră panglică însoţită de verdele contur al fidelelor sălcii, cele care cu siguranţă ne iubesc pentru ceea ce suntem. Poate sunt unicele!Cee tristeţea şi durerea ei? E doar un flux venit la orice vârstă a coborârii noastre, flux provenit din acelaşi omniprezent şi fatidic Golf tăcut. Îşi urcă apele reci către noi, către inimile noastre, iar palmele ne sunt insuficient de puternice pentru a pune zăgaz asiguratoriu în calea lor. Doar voinţa şi îndelunga răbdare poate readuce liniştea şi pacea în apele bântuite de fantasmele portului terminus, atunci când oameni şi faptele lor ne sunt duşmani sau piedici, pescari ai peştilor noştri cu spinarea argintie.Nune putem alege albia, dar ne putem menţine apele curate; cel puţin atât putem face! Zbaturi de corăbii ne tulbură la maluri, pânze de veliere ni se oglindesc în ochii dornici de iubire, iar noi – oamenii – îmbrăţişăm ca pe un copil drag dormind cu pumnii strânşi, îmbrăţişăm o insulă de Geneză, acolo unde o dată, o singură dată sigur, suntem Adam sau Eva umăr la umăr şi mână în mână cu fiinţa iubită.Da, atunci IUBIM!


Ieri, azi, maine, o vesnicie, si mai mult
DRAGOSTEA cand vine, ramane! Nu piere lumina EI, nu se stinge flacara EI, nu se umbreste licurul EI, nu se intuneca lumina astrului EI.Nu pot fi eclipse in Dragoste, nu pot fi furtuni in Dragoste. Doar pentru ca Dragostea insasi este o Furtuna!DRAGOSTEA se supara, face botik, si pleaca doar daca nu o simtim indeajuns, doar daca nu o respectam suficient, doar daca nu-i asezam dar inimile noastre, sa le umple, EA, Dragostea, cu elixirul EI. Atunci, si doar atunci, ne lasa ca pe un bagaj uitat pe un peron de gara, si ... nu e de vina bagajul ca sta acolo, singur, necajit. Si nici trenul ca trebuie sa plece, si nici Dragostea ca a pornit la drum spre altii. Doar cel, acela care, nesabuit si nemilos, nu si-a grijit ceea ce avea mai de pretz de primit in a lui viata.Imi inmoi inimioara, pana in calimara rozalie a Iubirii ce mi-ai izvorat-o din adancuri de suflet, cuvintele zboara catre Tine, cu mult inainte de a fi scrise pe aceste butonashe, degetele nu pot tzine pasul cu valul urias al toturor-celor ce doresc a le transmite spre Tine, cu imensul uragan ce m-a luat in spirala sa urcatoare, in tornada ce-mi mistuie TOTUL, spre a ramane curat TOTUL, adica DRAGOSTEA PENTRU TINE!Focurile purifica, si ca un foc Te Iubesc!!! Zambetele deschid, si cu un zambet Te Primesc! Degetele se aprind, si intre degete rasfatz chipul Tau! Diamantele nu stiu, bietele bucatzele de cristal, ca fost-au copaci, ca fost-au carbune, si acum de aceea stralucesc in mii de irizatzii. Si nici nu este lumina lor, ci a Soarelui Divin, trecut deasupra pentru a le face splendori de lumina. Meritul este al Izvorului de Viata, a altruistului datator de Lumina si Caldura, si nu in cristale sta farul de lumina.Si mie, simplu navigator in ape de Vieti pamantene, nu-mi aflu Clipa decat prin Dragostea ce o primesc, prin Dragostea ce o ofer, prin Dragostea din Noi. Cea care incalzeste pentru a ilumina, si lumineaza spre a incalzi.Sunt rob si umil slujitor al Zanei Iubire si al Zeitzei TU! Va sunt, cu intreaga mea simtzire, cu patosul prea-plin, al vostru, al EI, al TAU, apropiat si fericit mangaietor.Ofer toata dragostea mea, daruiesc toata plinatatea mea in Iubire, si ii multumesc Destinului binefacator si Hazardului stiutor de mine, ca imi daruieste Eterna Dragoste Pentru Tine!Esti Iubita! Esti Iubita cu un mic suflet mare! Esti Iubita cu un mare suflet mic!Esti Adorata, de toti porii fapturii mele!

In toate serile Noastre, in toate diminetile Noastre, Iubirea ni se aseaza pe umeri, si canta!

Isi canta fericirea, isi canta bucuria, isi canta psalmul si intontzia, isi potriveste glasul cu glasurile noastre. De acolo, de pe ai nostri umeri. Albi, apropiati, atinsi, zid in cale de rele si nelegiuiri umane, putere de apropiere, intampinare de sarut, mijlocitori ai atingerii de buze ce transmite TOTUL prin placerea divina a gustului de caisa dulce a Omului Iubit.Ca, oameni suntem. Dar, nu ca oameni respiram, nu ca oameni alergam, unul catre celalalt. Jumatati de cerc, acum intalnite, pentru a forma impreuna cercul perfect. Frate geaman al Discului Solar, sora geamana a Lunii Pline, lumina din lumina, sclipire din sclipire, in ai nostri ochishori larg deschisi, pentru a ne Primi.Minune a Vietii Mele, esti Fericirea insasi!!!Scriam, uneori scriam, pentru mine, si imi scriam de undeva din patosul si speranta ca Undeva ne vom gasi, in zborul Nostru pe pamant. Din ce scriam, din ce rasarea din lanul de grau pigmentat cu rosii maci, iata .... cateva randuri ...FrunzeExistă frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul; există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii!Într-o zi Soarele se strecoară printre frunzele ruginite şi ne mângâie faţa suav, închidem ochii şi, pentru o clipă, simţim parcă mâna persoanei iubite. Foşnetul frunzelor aurii purtate în zbor de vântul răcoros ne trezeşte din visare pentru a ne trimite în altă reverie. Vedem în frunze gândurile noastre care se îndreaptă necontenit către ea, tot ce i-am spus şi am mai vrea să-i spunem; infinitul din noi pe care am dori să i-l comunicăm ştiind că viaţa e prea scurtă, că în iubire mereu mai este ceva de spus. Zâmbim uşor … poate şi ea gândeşte şi simte acum la fel. Poate se plimbă printr-un alt parc, cu sufletul prea plin de aceleaşi sentimente …Într-o altă zi bruma de afară o regăsim în inimă, depusă pe o parte din tot ce am avut mai bun în noi. Treptat pâcla dimineţii se ridică, păşim cu grija să nu strivim frumoase petale scuturate ca nişte amintiri …Toamna, anotimp al roadelor, al vieţii. Dar şi al florilor îngheţate, al morţii. Nu are biata toamnă nici o vină; e doar una din cele patru viori la care soarta îşi cântă necontenit rapsodiile vesele sau triste.Adi Si ... fiindca ieri ma uda o ploaie marunta si rece, dar eram aburii incalziti de suflarea Ta, fiindca astazi trotuarele pasilor mei erau inca ude, deoarece esti MEREU cu mine, fiind atat de IUBITA de inima mea, uite ... asculta .... iti va place.
www.trilulilu.ro/Adi_2008/8b24d0967e995a

SIMPLU, PUR, TOTAL, CURAT, TE IUBESC!!!


Si eu, si eu, si eu, te simt!!!

Te simt peste tot. Te simt in misterul Clipelor ce alearga una dupa alta, spre a forma CLIPA NOASTRA! De Iubire Clipa, de Dragoste plina Clipa!Ne potrivim timpul, unul cu celalalt, asa este, Iubita Mea!!!Suntem stapani ai timpului, suntem regi ai odihnei si imparati ai vietii.Suntem Impreuna si putem face TOT ce Dorim!!! Sunt al TAU si vezi, simti, auzi, primesti ca sunt AL TAU!Esti a mea, si te simt Toata!!! Toata, toata! Fierbinte, naucitor de calda, splendid de dulce, pretios de scumpa, parfumat de indragostita, pura de floare, superb de erotica, frumos de linistita, zapacitor de tulburata, magnific de plina de Iubire.Tu, a mea, iar eu al Tau! O pereche de inimi ce isi au simfonia iubirii lor, cuplu de suflete ce isi au nemurirea acum dubla, dar si infrumusetzata cu podoaba Dragostei. Cea care va trai cat ele, cat Noi, mereu, permanent, intotdeauna, fara de sfarsit.Peisaj al unei Iubiri Vesnice, pe o cale pe care pasim Amandoi. Noi, Doii, tinandu-ne de mana, stapani de timp, si sclavi ai unei fara de pereche Iubiri. Adevarata Iubire, Pura Dragoste, fara frontiere Sentiment!Al Tau, ingerul Tau iti sunt, Ingerasha Mea Frumoasa si Alba!!!Te Iubesc, Ingere!!!


Sarut TOT, Te Sarut Peste TOT!!!

Iti sarut sfintele buze, aducatoare de atata fericire buzelor mele. Magnificele, rozaliile, umedele Tale buze, tulburatoare si pline de Placerea Vezuviului si de Maretia Etnei, de a erupe in mii de salve de foc.Iti sarut, cu mangaierea buzelor mele insetate, iti sarut ghioceii sfarcurilor sanilor Tai dulci, dulci, dulci. Plini de viata, plini de ardori infinite, plini de cea mai gustoasa miere, sanishorii Tai. A Tai, Iubito!Iti sarut umerii, albii umeri dezgoliti, rotunde curbe ale rotundei Tale inimi indragostite. Semn ca cercul isi gaseste semicercul nestiut, acum aflat, nepierdut, acum gasit.Iti sarut coapsele de mercur, iti sarut fiece atom al pielii Tale calde, stralucitor de calde.Iti sarut mainile, iti sarut degetele ce ma gasesc, iti sarut pantecul si parutzul matasos al Dragostei, iti sarut genunchii si talpile ce le simt fierbintzi atinse de talpile mele.Te sarut TOATA, te sarut Peste Tot, sarut TOTUL, Iubind TOTUL!!!Adorata Mea, Inflorita Mea Floare de Argint!!!


Uite acum, dorm cu Tine, Iubire!

Imi impletesc picioarele cu ale Tale, imi asez degetele pe frumusetile tale, obrazul pe carliontzatul tau pufuletz de sub burikutz, ochii ii inchid, visez la Tine, astern plapumioara noptii peste trupurile noastre si respir aerul Tau incadescent.Ma culc alaturi de Tine, asa cum fac baitza cu Tine, cum merg alaturi de Tine, cum deschid ochii alaturi de Tine!Mica mea ingerasha, Somn Usor leganat de alti ingerashi blanzi! Ca Tine de blanzi!Te sarut de Noapte Buna, pufuletzul, pantecutzul, sanishorii amandoi si buzitzele!Noapte Linistita si Calda, Iubita Mea!!!


Buna Dimineata, Sufletzel Iubit!

Buna si Frumoasa sa-ti fie, asa cum o doresc celui mai drag suflet ce-mi este in lumea mare! Intens de Drag, coplesitor de Dulce, tulburator de Cald! Baie de lumina si caldura a sufletzelului meu!Iti soptesc Buna Dimineata, sarutandu-ti ochishorii inca somnorosi, pleoapele-perdelutze inca un picutz grele, genele ce-ti filtreaza inca semilumina si semiintunericul, privind cu drag catre patukul Tau cald! Incalzit patutz de caldura trupului Tau fierbinte, gol-golutz, alb de zapada si roz de trandafir.As dori sa fiu asternutul Tau ce-ti cuprinde trupul gol, in larga sa imbratzisare! As dori sa fiu pernitza ce-ti odihneste caputzul Tau adorat, impodobindu-se cu razletzite valuri ale parului Tau parfumat! As dori sa fiu cearceaful subtire pe a carui camp iti misti in somn funduletzul ce ma aprinde si coapsele ce ma ard! As dori sa fiu mana Ta ce-si gaseste cuibushorul intre sanii Tai plini de viata si freamat, ce ii iubesc atat de mult! As dori sa fiu degetele Tale cu care iti mangai sfarcurile indraznete si atat de dulci, ce le ador prin frumusetea lui! As dori sa fiu lumina ferestrei Tale ce-ti spune si ea Buna Dimineata! As dori sa fiu trilul de pasarele, ce-ti canta prima melodie a zilei noi!As dori sa fiu un inger, sa te impresor cu aripile mele albe, cu penele mele diafane, cu puful meu imaculat!As dori sa fiu un vis, sa mai poti dormi un pic, un stropuletz, sa te bucuri de mine!As dori sa fiu un fluture, sa zbor usor inaintea genelor Tale, sa le mangai cu zborul aripioarelor mele, si sa le spun VA IUBESC!As dori sa fiu inca un SOARE, pentru a avea TU mai multa caldura, mai multa lumina!As dori sa fiu o floare, sa o saruti pe petale, sa o incalzesti pe tulpina, sa o infloresti asezata in dreptul inimioarei Tale!Si sunt! Toate aceste sunt, si mai multe voi fi, si imi stiu rostul si menirea, de indragostit de TINE! De Tine, Suflet Frumos!!!Al Tau Indragostit de Tine, Iubita Mea Iubita!!!Te Iubesc, Puiul Meu Drag!!! Puiutza Mea Superba!!!


Buna Seara in Zambet, Draga Mea!

Ai un sufletzel coplesitor si mistuitor! Il ai, il simt, ti-l simt si ti-l ador, Iubito!Intorc una cate una paginile sufletzelului Tau, in timp ce si TU le rasfoiesti pe ale mele. Curate, imaculate, transparente foi de suflet, asezate intre Clipe nepretuite, unice, singulare in drumul vietii, atunci, cand Acolo in de noua mii al noulea cer, ne indragostim, nebuneste, unul de celalalt!Si numai aceasta daca am simti, acel Undeva savuros si savurat, acea unda intre unde, acea omniprezentza a Omului Iubit, acea invizibila insa puternica unire a mainilor inclestate, sa nu ne scapam; acea potrivire a Timpului paralel, dar si unul singur intr-o singura linie, acel tablou din "Somewhere In Time", unde al Nostru UNDEVA, CANDVA, este Aici si Acum. Si tot putem multzumi unul altuia ca existam, ca Viata ne-a daruit menirea, ca vom exista, in Dragostea ce o desavarsim.Bucuria sentimentului de IMPREUNA CU TINE, Fericirea de monument a atingerii Tale, Nobletzea princiara a felului in care ne degajam puteri latente si ne descoperim valentze noi ale magistralului mod in care intampinam Sosirea Iubirii, cu ramuri de maslini si lauri, in manutze.Te privesc in ochi si iti soptesc, Sunt Al Tau, Frumoasa Mea!!!Te mangai din priviri si o adiere iti mangaie parul, o infiorare iti atinge umerii, un cald sarut iti umezeste buzele!!!Te Iubesc adorandu-te si Te Ador, iubindu-te, faptura mea alba si pura!Sunt langa Tine permanent, sunt in Tine de o vesnicie si vom patrunde in cele noua ceruri, Impreuna.Iti daruiesc inima mea in fiecare clipa, imi subjugi gandul in fiecare secunda, imi infiori trupul in orice moment.Esti si zbucium de ziua ....

www.trilulilu.ro/Adi_2008/2da7ae8ffefe36

si esti si ...si, Aceea, LINISTEA, profunda, de noapte ...

www.trilulilu.ro/Adi_2008/feebbee14abda0

si esti si Iubirea ce o simteam in sufletul meu, in toate particulele fiintei mele, in al meu trup, intors cu Toata caldura sa spre Tine, pus in mainile Tale de fina indragostita, sub ochii Tai de pura inflorescentza, la picioarele Tale de trubadur al Dragostei.Si, scriam, involburat stiam, linistit asteptam, pasional cunosteam, cat de mult te voi iubi, cand vei aparea. Si ai venit, si te iubesc. Enorm Te Iubesc!!!De atunci, de mai multa vreme, din urma clepsidrelor de ani, stiam ca existi, simteam dulceatza Ta, ma imbatam in mireasma parului Tau, ma scufundam in alb-albastra laguna cristalina a inimioarei Tale, si iti zambeam .... Tie, Iubita Mea ...Ce este un zâmbet?Esteo incomensurabilă poartă spre un suflet, deschisă odată cu o clipă de bucurie, şi continuată cu o creştere în împărtăşirea acestei bucurii, trăite împreună cu cineva sau câţiva. O aruncare peste bord a grijilor – chiar doar pentru câteva secunde – şi atingerea unei note muzicale de factură a te face mai romantic şi mai liniştit. Fruct desăvârşit şi Roşu de maci în lanul infint de grâu al existenţei inimilor veşnic tinere şi curate.Esteun dar oferit cuiva care – pentru un moment – te-a făcut fericit şi a întâmpinat sufletul tău cu flori de nufăr şi trandafiri multicolori, culese din grădina fără de pereche a unei inimi care arareori îşi deschide porţile, şi aceasta doar către cei a căror suflare este menită a primi cadoul infinit de preţios. Un zâmbet din inimă este ca şi răsuflarea caldă şi lentă din timpul somnului, când îngeri nevăzuţi ocrotesc pleoapele coborâte spre odihnă.Esteacel David care-l înfrânge pe Goliat-ul zilei frământate şi gladiatorul care înfruntă centurionul Gărzii Imperiale. De ce o face? Fiindcă are cunoştiinţa şi asigurarea că o zi frumoasă începe cu o rază de soare, iar atunci când Binele şi Dulcele îşi unesc puterile nimic nu poate amuţi dorinţa nespusă de a fi fericit şi mulţumit de sine şi de cel de lângă tine. Citadela Sufletului îşi lasă podul atunci când este provocată de un alt om bun, iar simplul si tăcutul zâmbet este răspunsul ei.Buzeîntredeschise şi o suflare fără patimi şi orgolii, alături de sclipirea din ochi curajos pornită, micul Regat interior aşezat înaintea Lumii, toate şi totul aşezate frumos şi indescriptibil într-un firav sau generos zâmbet. Cine-l primeşte este merituos, iar cine-l dă este binecuvântat! Amândoi îşi absorb existenţa în miticul şi desăvârşitul semn de apreciere şi căldură, cel care înfrumuseţează şi împrospătează astă lume.Noisuntem fericiţi când zâmbim, sau zâmbim când suntem fericiţi? Ambele sunt frumoase şi ambele îşi aduc aportul la un plus de mireasmă nevăzută în poiana imaculată a unei zile în care am fost în sfârşit noi înşine, aşa cum ne dorim, chiar cu stâncile cărunte ale munţilor de probleme, ridicate asupra noastră. Primă undă translucidă de fericire, urmată de acele nelipsite unde-surori, în cercuri concentrice în jurul primului, ptolemeianului şi magicului Zâmbet Sincer.Zâmbeşte, nu uita!


Citeste scrisul meu, citeste sufletul meu, si vei simti cat imi este de DOR de TINE, IUBITA MEA!!!

Vei simti, cat te-am dorit pe poteca Vietii, cat te-am asteptat, sa vii, pe puntea cetatzii mele, cat de mult IUBESC Faptura Ta minunata!!!Si mie, SI MIE, cat si Tie, MI-E DOR DE TINE!!!Te Sarut, Iubito, in fiecare moment, in fiecare clipita, in fiece coborare a pleoapelor mele!E un picutz cam lung, ia ceva timp, dar ... citeste si ma vei cunoaste mai bine ...Vis şi RealitateCĂLĂTORIAAm devenit călător făra voia mea deoarece nu ştiu ce îndemn lăuntric m a împins la drum şi nici nu ştiu când am pornit. Doar atât vă pot spune că m am trezit umblând pe un drum pe care îl consideram în interiorul meu fiind drum de pionerat şi de răscruce al vieţii mele. Şi mai ştiam că tot ce fac este condus şi îndrumat de Forţa Destinului ce măcar odată trebuie să fie blândă şi binevoitoare cu mine, mic fir de nisip în derularea timpului omenirii.Sunt între două liziere de pădure; cea din stânga de salcâmi, cu un pârâu curat şi tăcut în faţă-i, iar cea din dreapta de mesteceni, cu trunchiuri albe şi subţiri în soare. Acel Soare ce parcă, oricât aş umbla şi cât aş înainta, pare a rămâne fix în acelaşi loc deasupra mea, cu o lumină plăcută şi odihnitoare, de ţară nordică şi îndepărtată. Nici nu este drum, şi nici potecă, este doar un culoar de gazon, tăiat între două păduri frumoase în sălbăticiunea lor, păduri a căror ţară nu ştiu cum se numeşte, dar cu siguranţă e frumoasă prin locurile sale.Ar trebui să cer ajutor ca un turist rătăcit care nu ştie pe ce cale se găseşte, dar nu am cui şi nici nu aş putea s-o fac; numai din motivul simplu că nu am idee încotro mă îndrept! Ştiu doar că undeva spre mai bine; ciudat şi magnific sentiment. Mă simt bine, atât de bine că nu am cuvinte să mi-o pot explica pe de-a întregul, iar pasul cutezător nu-mi aduce nici cea mai mică oboseală. Parcă aş fi Noe în corabia sa – mă îmboldeşte un gând, şi ... râd! Ce aş lua cu mine de aş fi, cu adevarat? Ia să vedem ...Păi ... aş lua Cultura, neapărat! Aşa ... două poezii: „If” a lui Kipling şi „Atât de Fragedă” a lui Eminescu;... două romane: „Quo Vadis” de Sienkiewicz şi „Mănăstirea din Parma” a lui Stendhal;... muzică clasică: „Bolero-ul” lui Ravel şi „Carmen”, Bizet, desigur;... muzică de suflet, obligatoriu Elvis cu „Love Me Tender” şi cu „Amazing Grace”... iar multe altele ar dori să se găsească şi ele în locul acesta, şi ar merita.Mi s-a făcut sete tot gândindu-mă la lista mea imaginară, mă îndrept spre pârâu şi iau poziţia ce am văzut-o eu demult în western-urile cu John Wayne, udându-mi buzele în apa binefăcătoare şi cristalină. Atât este de bună!!! Îmi scufund capul în imperiul acela ud şi plăcut, iar părul mi se contopeşte cu munţii neştiuţi din care acest fluviu miniatural izvoreşte. Mă ridic cu o stare şi mai pronunţată de bine şi fericire, prea pronunţate pentru a fi de origine omenească. Precis – îmi spun – ceva se petrece, ceva se pregăteşte pentru mine, şi nu mai este mult şi voi afla.Privesc înapoi către locul unde mi-am potolit setea, parcă cineva mă urmăreşte, şi văd pe malul opus, ieşită din pădurea salcâmilor în floare, o firavă şi atât de frumoasă căprioară. Are picioare lungi şi subţiri, un năsuc-botic negru şi umed, iar ochii mari, întrebători, parcă ar spune:— „ Ce face oare această creatură ciudată şi colorată în mijlocul hranei mele şi a ieduţului meu scump?”O salut cu două degete la tâmpla dreaptă, o mai admir câteva secunde, şi apoi îi zăresc puiul pătat şi zburdalnic care aleargă după un fluture galben şi năstruşnic. Poză minunată de familie – gândesc eu, omul fără de familie – şi repornesc către acel predestinat „Înainte” pe gazonul pigmentat cu margarete.Soarele ... desigur, la locul lui, doar că acum traversez un lan de grâu, de parcă aş fi un transatlantic în mijloc de Ocean. Îmi privesc distrat „siajul” din urmă-mi, tot aşa cum priveam – copil fiind – urmele ghetelor mele în zăpezile copilăriei, rămasă cu totul lipită de inima mea. Admir macii roşii care împodobesc pe alocuri auritele spice de grâu şi ... uit să mai privesc înainte. La un moment dat descopăr cu uimire o lumină galbenă drept înaintea mea, prin „defileul” pădurilor mele. Îmi este clar că este o reflecţie a Soarelui în ceva, dar ce poate fi?Păşesc mai departe în pasul meu de croazieră, las oceanul de grâu în urmă. Orizontul se deschide prin retragerea treptată a armatelor de mesteceni şi salcâmi puşi de Dumnezeu faţă în faţă, şi mă înscriu într-un coridor de cedri aliniaţi perfect. Înainte se ridică treptat şi răspunsul luminii galbene de odinioară: era un castel, un castel adevărat, cu metereze, turnuri şi cotraforturi, iar acoperişul aurit al unuia dintre turnuri mi-a devenit far călăuzitor, fără a o ştii măcar.CONTESAÎmbrăcată într-o rochie lungă, albă şi cu flori minuscule şi albastre cusute la tivurile valurilor ei, îmbăiată de slujnice în apa înmiresmată cu parfum de lăcrămioare, cu părul negru şi ondulat prins într-o coadă de ponei, cu ochi negri de cărbune şi buzele cărnoase moştenite de la originea ei spaniolă, era EA, stăpana acestui castel din Nord. În fapt soţia preafrumoasă a unui fericit conte; atât de frumoasă, dar şi atât de nefericită!Au fost două surori, la un an diferenţă una de cealaltă. Născute şi crescute în minunata Andaluzie, cu sunete de castagnete şi tineri bronzaţi şi frumoşi care le făceau mai mereu cu ochiul, una nefiind mai frumoasă decât cealaltă, ci ambele crescând ca doi bujori de câmp, iar anii aducându-le noi şi minunate carate. Ea la 16 ani, iar Violeta la 15, au fost trimise împreună în Lumea Nouă să studieze, să înveţe şi să devină femei de succes în ţara lor. Dar, Destinul a făcut ca ea să cunoască la un party acest fiu de conte, iar surioara ei un american, şi nici Cristina nici Violeta nu au mai revenit pe pământ andaluz, niciodată.Părinţii, furioşi, le-au dezmoştenit; au avut un fiu nou-născut, şi le-au dat uitării pe rătăcitoare. Mai mult, nici măcar la naşterea celor doi copii ai ei, un băiat acum de 5 ani şi o fată de 2 ani, nu au trimis măcar un semn de bucurie. Era gata, ca şi cum ar fi orfană, cu un soţ apatic şi amarnic de plictisitor, cu doi copii frumoşi ca şi ea, dar care nu au voie a-i învăţa limba, cu un teritoriu imens pe care îl domnea fără a-i fi stăpână cu adevărat fiindcă nu avea voie să facă nimic în afara castelului, permiţândui-se numai ieşirea până la şirul de arteziene dinaintea porţii, şi atât.Dezamăgită, debusolată şi amarnic de tristă, avea bucuria camerei de joacă a copiilor, precum şi intimitatea greu cucerită a camerei din turnul de poartă, acolo unde se retrăgea pentru a plânge adeseori. Plângea şi scria. Scria în jurnalul ei, confesorul şi unicul ei prieten de nădejde. Preot catolic nu avea acolo, în acel pustiu frumos, dar pustiu, iar cei mai apropiaţi vecini erau la zeci de kilometri depărtare. Cumplit!Zilnic, după ce îşi culca copilaşii pentru somnul de amiază, se ducea către camera ei. După ce punea zecile de jucării la locul lor, după ce traversa întreaga curte interioară pentru a ajunge mai repede, urca scările uzate de secole. Soţul ei pleca undeva, niciodată nu spunea unde, şi revenea la orele când chiar şi soarele verii nordice era deja amintire. Aşa că, singură, întorcea cheia grea în broasca uşii de lemn masiv şi intra în unicul ei imperiu. Acolo, ca într-o sihăstrie, avea doar o masă de stejar, un scaun simplu, un crucifix atârnat deasupra uşii şi o ... fotografie. Era imaginea a două fetişcane brunete, chipeşe, ţinându-se de umeri, ea la 10 ani, iar sora ei acum departe, la 9 ani. Singură şi a fixat draga imagine de ACASĂ în locul din perete unde bătea lumina soarelui, ca o fantă, prin unica ferăstruică ovală de la peste 3 metri deasupra duşumelei de scânduri negre. De fapt o minusculă ieşire către cer, de mărimea unei palării negre din părţile unde şi-a petrecut copilăria.Pe un colţ al mesei trona un vraf de caiete deja pline cu gândurile ei, iar lângă un picior al mesei erau caietele goale.- „Iată cum mi se duce mie viaţa!” – gândea ea adesea. „Reuşesc să mut proporţia majorităţii din josul, către colţul mesei! Dar, nu am voie să mă plâng, fiindcă ceea ce am căutat, aceea am primit. MOR aici de necaz şi plictiseală, eu fată născută liberă ca un mânz pur sânge arab, cu studii la Boston, si ajunsă în această imensă masă de piatră rece, ca o închisoare”.A luat stiloul bine încărcat din ziua precedentă, a privit din nou fotografia din perete şi a scris din nou, mare, caligrafic, data curentă. A aşezat cuminte peniţa la primul paragraf, hârtia albă îi aştepta gândurile, dar Cristina nu mai avea putere. A ridicat argintiul ei prieten din anii de liceu, a lăsat un punct albastru pe câmpia albă de hârtie, l-a închis, şi au podidit-o lacrimile şuvoaie. Plângea în hohote de dragul părinţilor pe care, totuşi, îi iubea; vărsa lacrimi de dorul surorii rămase atât de departe, şi, mai ales, îşi dădea drumul nefericitului gând de milă pentru copiii ei, crescuţi intr-o colivie aurită, dar colivie. Ea nu mai conta! Dar, ce se va alege cu ei, sărmanii, izolaţi şi fără de prieteni, acum şi niciodată?Avea mai multe batiste cu broderia iniţialelor sale, fiindcă ştia ea prea bine ce i se întâmplă când cade în depresia acestui Prezent fatidic. Scoase una din buzunar, iar o a doua i-a căzut pe genunchi. Şi-a limpezit ochii plânşi, şi-a mai şters de câteva ori năsucul roşu, şi, când a reînceput a respira normal, o sclipire nouă i-a apărut în priviri. Urmărea pătratul de pânză albă de pe genunchi şi stiloul de pe masă şi, ca un fulger, i-a venit o idee de a cărei curaj până şi ea era uimită. Nimeni – nici măcar ea – nu avea cum să-şi dea seama dacă a fost un gând propriu, sau ceva de inspiraţie divina. A luat stiloul şi a scris pe batista de un alb imaculat aceste cuvinte: „TE AŞTEPT CA DIN CER, IUBITUL MEU!”A aşezat scaunul sub mica enclavă din zidul gros, numită fereastră, şi la a doua încercare a reuşit să arunce batista afară.Puţini călători ajung în aceste locuri, dar uneori se mai adăposteşte în camera portarului câte un tânăr turist, pierdut după drumul prin păduri şi dealuri. Soţul ei, „Contele de Scârţ-Pârţ” – cum îl batjocoreşte ea în gând pentru avarismul său – pleacă noaptea şi vine noaptea, aşa că nu are cum să vadă semnul ei disperat. Cristina nu avea altceva în gând, în acele clipe, decât că pur şi simplu nu mai poate şi că a ajuns la limită. Multe a răbdat, multe a lăsat să se scurgă în 7 ani de căsnicie, dar toate au lăsat urme şi prea, prea s-au adunat mai multe decât poate suporta o tânără femeie.VISULMă apropii de castel. Deja se vede capătul aleii de cedri. Sunt înaintea monumentalei porţi, prinsă în fâşii de tablă de oţel nituite. Lângă mine şiroieşte apa în, aproape incredibile aici, fântâni arteziene, placate cu mozaic alb, galben şi albastru, iar doi lei mari de bronz străjuiesc intrarea. Parcă aş visa. Mă şterg la ochi şi încă nu realizez, dacă este aievea sau visez!Dar, iată că deodată îmi aduc aminte de un vis al altor ani, mai de adolescent cititor de George Sand ...... Se făcea că eram slujitor în casa unei prinţese, iar unica mea sarcină era să-i aduc vinul la masă având temperatura potrivită, la momentul potrivit, şi să ... se potrivească felurilor de mâncare servite stăpânei. Eram tânăr, slab de mi se lipise burta de spinare, cu un puf de mustaţă şi atât de ... mic în rangul slujitorilor. Culmea era că eu niciodată nu o văzusem pe tânăra stăpână cum arăta la chip, deoarece modul în care o serveam şi faptul că eram educat să mă retrag mergând cu spatele, nu-mi permitea să o privesc, defel. Vai, şi cât de mult doream să o văd, cel puţin o dată!Şi în acea seară am venit cu garafa cu vin, am privit un timp scaunul cu spătar înalt pe care era aşezată EA. Stătea la o masă lungă, imens de lungă, în încăpere mai fiind în colţul opus mie un pianist cu plete negre, îmbrăcat într-un smoking alb, care interpreta magnific sonate şi mazurci de Chopin, precum şi Rahmaninov, la un pian negru lucios, de colecţie. Ciudat cum ştiam acestea, dar le ştiam! Era semiîntuneric în lunga încăpere, doar pe masă ardeau lumânări parfumate în sfeşnice de cristal, iar pe pereţi, în haine de gală, erau portretele trecuţilor proprietari ai acelui palat.O priveam pe prinţesă – atât cât îmi permitea scaunul masiv – şi ajunsesem să o admir. Avea părul negru ridicat, gâtul fin şi foarte subţire, umerii albi descoperiţi de rochia largă si împodobită, ca Scarlett în „Pe aripile vântului”. De unde ştia un servitor umil şi tânăr al acelor vremuri de Războiul din Atlanta, vă rog nu mă întrebaţi, dar ştia!Aşteptam momentul când prinţesa „mea” va lăsa tacâmurile jos din mână, lângă farfurie. Speram atunci, ca şi în alte dăţi, ca măcar acum să-i pot privi faţa! Clipa a venit, m-am apropiat încet până la un pas în spatele ei, i-am turnat în paharul cu picior ridicat de mâna ei, fără a privi în urma sa.Mi-am spus: ... poate acum!!! A gustat licoarea rubinie, a aşezat paharul pe masă, i-a mângâiat încet piciorul lung şi zvelt, iar eu îi admiram cu nesaţ şi cu inima zvâcnind încheietura mâinii răsărite dintre dantele, degetele subţiri şi îngrijite; respiram cu entuziasm parfumul ei inegalabil de lăcrămioare.La o clipă mai târziu a ridicat un deget în sus, apoi toată mâna dreaptă. Am crezut că mor, am crezut că mă cheamă mai aproape de ea, până şi negrul pian a încetat să mai cânte, cu pianistul înspăimântat din faţa sa crezând că a făcut o greşeală. Dar, nu!!! Tragedia a fost că acum – spre deosebire de alte dăţi – m-a concediat din spatele ei cu o mişcare scurtă de mână. M-am supus, umil, şi am început să mă îndepărtez în paşi tăcuţi şi trişti, mergând cu spatele. Pianul a reînceput să cânte – acum „Sonata Lunii”, iar eu mă îndepărtam de „Prinţesa Mea”, din nou.Ciudat era că nu mă opream din a mă îndepărta! Am părăsit poarta palatului cu spatele, acesta devenind tot mai mic, mai mic, până când nu s-a mai văzut deloc. Doar Sonata Lunii se mai auzea de undeva, de foarte departe. Parcă aş fi coborât de pe însăşi planeta pe care se afla palatul prinţesei. Parcă aceasta a pornit în sus (sau eu am început a cădea JOS), şi planeta cu prinţesa admirată de mine a pornit către constelaţia Ursa Mare. Acolo, aproape de ea, aproape lipită de ea, s-a oprit ca o lumină mică şi slabă, devenid steaua Acor.De atunci, de demult, când privesc la cerul înstelat, împodobit cu milioane de felinare depărtate, îmi zic că Iubirea mea este găzduită de Acor, iar de la acel vis un pian se aude în noapte, dinspre Ursa Mare, cântându-mi Sonata Lunii. Dar ... acum sunt ziua, înaintea unei mari porţi de castel, cu doi lei uriaşi din bronz încadrându-mă. - „Ce fac eu aici?” – mă întreb.- „Cine sau ce m-a adus până aici” – aş dori să aflu.Pe poarta castelului un mâner ce părea demult nefolosit era în gura unui cap de leu. „Mamă, ce de lei, parcă aş fi la un safari” – mă distrez în gând pentru a-mi face curaj. Privesc în jur ... nimeni! Îmi privesc pantofii plini de iarbă şi de polen şi mă cuprinde ruşinea. Caut din priviri ceva să mă şterg pe încălţăminte şi dau de un petic de ceva alb. Hârtie, pânză, orice ar fi, e bună!Mă aplec să ridic pătratul alb şi un parfum binecunoscut de lăcrămioare mă inundă. Doamne, Dumnezeule, ce e cu mine?! Ce se întâmplă de mă pierd aşa?! Recunosc imediat parfumul prinţesei din visul meu, îmi apropii de inimă alba reverie şi cred că visez din nou. Dar nu e vis, sunt eu, aici, cu ceva care nu este numai alb în mână! Linii albastre, subţiri, compun acele litere care împreună redau un mesaj: „TE AŞTEPT CA DIN CER, IUBITUL MEU!”Pentru o secundă am crezut că e o batistă căzută de pe Acor, de la visata mea prinţesă. Dar, nefiind vis, nefiind în transă, încep a înţelege. Înţeleg că dacă acest mesaj îmi este destinat, atunci până aici am fost adus cu un scop sublim, iar de aici încolo va trebui să mă descurc singur!Trag aer în piept, îmi fac curaj, apuc mânerul şi bat. După câteva secunde ce mi-au părut secole iată că se deschide poarta aflată sub un turn înalt, ce are o unică, minusculă fereastră.Era portarul ...


Oaza de Apa Vie, Tarm de Mare Albastra, Insula a Iubirii, Elesteu a Luminii Lunii ...
Adi_2008

... toate suntem, respiram, existam prin ele si ne improspatam de cate ori ne imbaiem.Trupuri albe, neacoperite de haine ce se vor pudice, fara timiditate, fara rusine, fara frontiere in cuvinte, fara emotii ca nu am fi intelesi.Dintr-un inceput deschisi, din primele soapte in umbra de palmieri naucitori de linistiti, din primele atingeri plutind spre desfatare, umpland setea cu licori si foamea cu hrana nepamantean de dulce.Sunt sigur ca am putea sa ne soptim ca ingerii, ca am putea vorbi si erotic, fara nici o perdelutza, fara nici o teama ca am fi prea-prea. Sunt convins ca am putea avea vorbe ce mangaie prin insasi lava lor, a vulcanilor din Noi. Sunt deschis ca o floare, sunt a Ta floare deschisa! Mi-am asezat candoarea, nostalgia, plenitudinea, increderea si sudoarea fierbinte a adancilor dorinti, aici, acolo, pe palma degetelor Tale. La varfurile degetutzelor Tale, in varful si rotundul inimioarei Tale!Sufletul aprinde inima, ea, draga de ea, aproba, iar amandoua transmit trupului fierberi acoperite in argint de simtziri, in aur de priviri si in giuvaere de tulburari atat de incinse, atat de cuprinzatoare, prea puternice ca sa indraznesc macar a ma impotrivi.Ma las dus de TOATE, ma las vrajit de TINE, ma las cuprins, intreg, de spiritul Nostru navalnic si maiestuos.Te privesc si ard! Te sarut si tremur! Te cuprind si ma infior de pasiune! Te dezmierd si plutesc cu Tine prea departe de lumea aceasta, prea aproape de alte lumi, mirifice!Sufletul Tau ma cucereste! Inima Ta ma misca tot, peste tot, inauntru si afara! Corpul Tau ma zapaceste, ma face sa izbucnesc din tot plinul meu de Dragoste! Iubirea Noastra ma incanta, ma transpune in cel mai frumos moment al Vietii Mele, ma aduce SUS, CU TINE!!! Sunt indragostit de Tine, sunt permanent in legatura cu Tine, sunt ca intr-un cuib de liniste, pe un nor inalt si alb. Ca Tine de Alb, ca Tine de Curat, ca Tine de Moale!Iubesc Ceea Ce Esti!!! Iubesc Ceea Ce Transmiti din Fiinta Ta!!! Iubesc TOT Sufletul Tau!!!Ador Inima Ta, o ador, o ador!!!Esti FRUMOASA prin ceea ce vad, simt, aud, ating, sarut, mangai, privesc cu ochi de suflet si raspund cu trup care nu ma mai asculta!!!Iubesc, acum IUBESC!! Pe Tine TE IUBESC, FRUMOASA MEA FLOARE!!Ingerasha Mea!!! Porumbitza Mea Alba!!!


Suntem, Iubito, suntem Una! Un suflet, doua trupuri! Un trup, doua suflete, identice!

Of, Iubito, doar vezi si TU, ca mine, ca suntem mai mult decat ne-am fi putut inchipui vreodata ca putem deveni. Suntem Impreuna, intr-o maiestuoasa Iubire careia ii croim drum prin Lume.Greu drum, dar atat de FRUMOS! O ingrijim, o alintam, o hranim, o asezam pe soclul Ei ce si-l merita. Si Ea, Iubirea, ne raspunde, amandoura. Acelui Noi caruia, vezi, suntem destinatzi a-i zambi, primindu-l!Urcarea in Sus, ca o esclada de munte, ca o ridicare a corpurilor catre varf, oriunde ar fi acesta, dar sigur SUS de tot. Aproape de Soare!Stii ca sarutarile mele te invelesc, stii ca buzele mele te dezvelesc! Stii ca iubesc dulcele de fruct al buzelor Tale fierbinti, de foc! Stii ca tanjesc ca o floare dupa apa gandind la frumusetea sanilor Tai dezgoliti si impodobiti de suave sfarcuri curajoase si mandre in splendoarea lor! Stii ca doresc atat de mult sa-ti mangai cu obrajii parutzul Dragostei si sa-ti sarut ore intregi minunata Ta Comoara a Trupului, sa beau toti stropii de Iubire dintre catifelatele ei buzitze! Stii ca nu ma mai satur sa te am in bratze, stii ca nu ma mai satur sa facem lipa-lipa impreuna, stii ca sunt vrajit in somniukul comun si in trezirea alaturata! Stii TOTUL si mai stii ca Ador Fiinta Ta, stii TOTUL si mai stii ca sunt indragostit de spiritul Tau navalnic, stii TOTUL si mai stii ca iubesc Frumusetea Ta!!!Stii, stim, ca Ne Iubim!!!Si, e un inceput de drum! Nu usor, dar FERMECATOR de Frumos!Ca Tine de Frumos, Fermecatoarea Mea Draga!!!


... si inca o tandra imbratisare, fara sfarsit

Misterioasa este Viata, tainica nasterea ei, de nepatruns vraja ei.Ea ma daruieste fetei ce o am inainte, ea ma desfata, ea ma colinda cu efluvii de seve transcendente, ea imi spune, soptit, "Fiindca m-ai iubit pe mine, Viata, iata cum iti daruiesc implinirea Mea"!Raspund, iti raspund, ii raspund, ridic cortina ce era asezata peste inauntrul meu, si arat Fiintei Dragi toata deplinatatea asezamantului in care sufletzelul imi locuieste.Imi plimb pasi de spirit peste campul inflorat al tuturor iubirilor ce nemuritoare exista in aerul ce-l avem cu noi, asupra noastra, unindu-ne cu atomii fiecarei Iubiri ce traieste de cand s-a nascut magica Viata.Imi apropii degetele spre a cuprinde inimutza Ta intr-o moale mangaiere, ii daruiesc caldura si ea imi ofera ardere, ii transmit lava si ea imi trimite magma, ii ating carnitza de inimioara, iar ea imi mangaie duhul nemuritor de suflet.Caldura in caldura ne infratim, Iubito! Luminitze langa luminitze stralucim, iar din inalt de Univers de am fi priviti, doua punctuletze rosii-fierbintzi ar aparea, pe o albastra mingiuka de Pamant!Imi deschid bratzele sa te cuprind, apoi mi le impreunez in jurul spatelui tau gol si netezit de aerul fierbinte al indragostirii. Pieptul meu se lipeste de pieptul Tau rotund, ma impungi cu micutze si fierbintzi sfarculetze frematatoare, total lipiti, complet una, de la umeri pana in talpi, te sarut, Iubito!Stingem lumina incaperii, ne punem corpurile unite pe campia cearceafului odihnitor, si apoi adormim imbratisati, sarutandu-ne, tragand cu nesatz pe nari aer parfumat de irisi si trandafiri, balsam al inimilor prea fierbinti pentru aceasta lume!Te asez in mine, te disimulez in fiinta mea, te strecor in inima mea, te mangai, acolo, in mine, de draga ce-mi esti!!!Noapte Buna, Iubita Mea cu suflet Mare!!!Somn Usor, Draga Mea cu o inima cat un Univers!!!Buzele ne sunt unite, dulceatza Ta imi va fi gust al intregii Vieti, caldul trupului Tau imi va fi far al minunii de a fi!Iubesc, cu intreaga mea fiinta iubesc!!!Pe Tine, Alba Mea, Zapacitor de Alba a mea, TE IUBESC!!!


Buna Dimineata, Iubito!
Buna Dimineata, Alb de Vis!Buna Dimineata, Dulce de Nectar!Buna Dimineata, Cant de Pasare!Buna Dimineata, Suflet Iubit!Nu doresc sa pierd nici o sarutare dintre cele ce-mi sosesc de la Tine, Draga Mea!Nu doresc sa pierzi nici un sarut din miile ce pornesc catre Tine!Am lenevit un strop mai mult in aceasta zi, am stat mai mult la adapostul patukului, mi-a venit mai greu sa-mi deschid bratele din jurul mijlocului Tau.Dar, am facut-o acum cateva zeci de minute, am intrat la baitza mica-micutza si am avut asa o ... pofta de a face baie impreuna cu Tine! Am dat drumul la apa calda, venita un pic mai greu ca lumea se trezeste mai tarziu - ca subsemnatul - am umplut cada pe jumatate si mi-am scufundat trupul in imperiul cald. Erai si Tu cu mine, ne-am gasit cumva locul in spatiul alb, tu deasupra mea, tu inaintea mea, si am facut lipa-lipa de dimineata, cu Tine, mult, mult!Frumusetea Ta, frumusetile Tale, albul Tau trup impreuna cu mine, mangaindu-ne si sarutandu-ne, atingandu-ne fara a ne vine a crede ca poate fi si asa de frumoasa Viata!In Doi, Noi Doi!Imi place sa raman gol dupa ce ies din baie, si sa las sa se usuce singuri stropii de apa pe corpul meu, pe parul meu, sa mai am o vreme stropuletzii aceia de apa asupra mea. Si acum, scriindu-ti, mai lucesc ici-colo cate un picushor de roua, pe umeri, pe piept si ... cred ca am si prin burikutz. :-)Nu ma jenez stand asa inaintea Ta, ciudat ca nu simt nici o urma de rusine ori falsa pudoare. Sunt Eu si sunt al Tau, si este atat de simplu si natural totul, parca te-as cunoaste de o mie de vieti, din care toate le-am petrecut impreuna cu Tine, Iubita Mea!Fantastica modificare a Vietii mele, de negandit urcush a toturor starilor mele, atribut minunat a sufletului meu ce se indragosteste zi de zi, ora de ora. Se indragosteste atat de puternic, atat de vast, atat de peste orice cuvant as incerca sa-l folosesc, descriindu-ma!Te Iubesc, Frumoasa Mea, Imbaiata Mea, Te Iubesc!!!Buna Dimineata, Suflete Curat si Pur ca Primavara!!!


Te mangai, sarutandu-ti parul

Raman asa, raman gol-golutz, fara nimic pe mine. Raman prada sarutarilor Tale navalnice, raman victima a buzelor Tale ce-mi cerceteaza intreg trupul, raman gol si primesc toate mangaierile Tale.Iti mangai caputzul in timp ce ma saruti, iti mangai urechiushele si fruntea, iti sarut crestetul in tmp ce tu ma gasesti, ma descoperi, ma afli inaintea ochilor Tai, a buzelor Tale flamande, a mainilor Tale cercetatoare, a degetelor Tale dezmierdatoare.Pieptul Tau rotund ara doua adanci brazde de foc pe pieptul meu, il sustin in a lui dulce greutate si il las sa ma friga, pe degete, pe piept, pe coapse si intreaga fiinta!Gura Ta imi cuprind sfarculetzele barbateshti, imi saruta buricul umezit de baia impreuna, imi infioara blanitza ce-ti mangaie buzele, imi impresoara intarita bucatzika de carnitza cu caputzul roz si fierbinte ce lacrimeaza de placere in a ei mica-micutza guritza. Picioarele mi se strang de placeri si senzatii, pulpele mi se lasa mangaiate de corpul Tau, sunt un arc intins zbarnaind la atingerea Ta.Raman asa intreaga zi, stau gol langa Tine, imi cuprind intre bratele privirii minunatia de fata ce o iubesc atat de mult. Sunt Fericirea intruchipata cu Tine! Sunt un plin a tuturor bunatatzilor de pe Pamant, hranind aceasta Dragoste Superba, A NOASTRA!!!Iubita Mea, indragostita mea, superba mea frumoasa!!Ma inlantui in spirala de foc a Iubirii si sunt in mijloc de tornade, in suflu de vijelii!Sunt Al Tau, Iubitul Tau Om!Esti a mea, Iubita Mea Ingerasha!!


Copii suntem, oameni maturi cu copilaria in cuget, copii mari, in Imparatia Dragostei

Nu e oarba pasiunea noastra, vede insa prin alte perceptzii! Nu poate fi Dragostea oarba, doar fiindca arunca voal de ceva aer ascuns in ceva kilometri, intre doua spirite atat de inalte, cum sunt ale noastre.Si nici acele ape nu ne pot inspaimanta, si nici brazii si stejarii ce stau in tulpini, intre noi doi.In fapt, esti in Universul meu. In adevar, faci parte principala a Vietii mele. Uite, pana si distantzele sunt minime, cand exista comunicare, cand avem apropierea Noastra, cand avem inaltimea Noastra.Pasarile-Suflet ale noastre, la a lor inaltime, se disting in zbor, se gasesc in zbucium si dorinti, se vad in imensitatea de oxigen, fara a avea vreun obstacol care sa ne ascunda.Am fost fierbinte ca focul in orele diminetii, si daca am fost prea incins, iarta-mi cuvintele, scuza-mi dorintele, intelege-mi pornirile. Te-as fi inconjurat cu miliarde de sori, daca erai in fatza ochilor mei. Am fost mult timp copil cuminte, cuminte-cumintzel, si acum ma aprind ca o padure atinsa de fulgerul trupului Tau, ma simt ca si carbunii udati, cei care ofera mai multa caldura si prin aburul degajat prin propria ardere.Te asez pe aripa mea, te rog sa ma ajuti in zbor, te sarut de drag stiindu-te, iubitoare, celesta, floare intre flori, pentru fericirea amandoura.Te simti si ma simti, iar aceasta zeiasca intelegere aduce atat BINE in Universul Nostru Comun, incat ceea ce simtim unul sau altul, este Impreuna Simtzire.Te primesc, ma primesti, avem MULT TOT intre NOI, iar ce va sa vie va fi si mai frumos, si mai incantator ochilor si inimilor, si mai Bun-Bunutz. Avem atata sa ne daruim, sa ne oferim, ca pana si Soarele va mai intarzia un picutz pe cer, sa ne admire!Cata Dragoste, Doamne cata Dragoste putem noi stii sa infiripam!!!Sa ingrijim si sa crestem, in boboceii inimutzelor noastre!


Of, Dragoste, n-o cauta, ca nu este!

Nu cauta, Iubirea Mea, ratiune acolo unde irationalul este stapan!Unde Ratiune, daca toate se aduna sa ne spuna ca sunt focuri de artificii, ca sunt cu totul altceva decat promisa lumina a Lumii, ce stim ca soseste si Seara, si Dimineata?!Nu am putea intelege niciodata nici macar parte din fenomenul de indragostire, cand ii suntem cu TOTUL in mijlocul lui!Mintea nu mai raspunde la comenzi, sufletul mai stie doar a pluti, inima se afla pe valuri de permanenta miscare, iar trupul este alergat cu o mie de suflari catre acel, aceea, Om Iubit!De ar fi ratiunea carte de capatai, unde sa mai incapa Misterul, de unde sa mai vina Magia, unde sa-si faca cuib Altruismul, de unde asa multa Inflacarare?Sodome si Gomore ard in urme de Istorii, Iosifi isi mangaie fratii, Mari Rosii se deschid la ridicari de toiag. Insa inimutzele se deschid atunci, la vremea Lor, in timpul Lor, cand Dragostea isi afla locul Ei, acolo unde este si va fi mereu atinsa de plushuri de suflet candid.Nu mai devreme, nicidecum mai tarziu, atunci cand isi are vremea si sorocul de a inflacara cu totul ceea ce atinge.Isi aprinde salashul ei, Dragostea, si stie ca la a focului caldura doar si numai oamenii cu adevarat indragostiti pot vietui.Gandul-Suflet-Trup-inima, intr-una, doar UNA, Unica desavarsire a omniprezentei Iubiri, vesnic de eterne si etern de nemuritoare.Nu Val, nu Flacara, ci un adevarat Incendiu!Este Dragostea, Pura, Neinfricata si Increzatoarea Dragoste!Si, si Noi, pic cu picutz, o avem si Noi! Noi, Iubita Mea!!!


Dragostea Traieste

Si EA, ca si NOI, isi duce existenta, isi ridica cu nesatz narile in vant, simtind Primavara, isi aduce prinos de simtzuri, isi linisteste prea-plinul de senzatii, isi tine uneori respiratia, spre a mai primi o mangaiere, o imbarbatare, o privire, un sarut!Isi naste primul scancet de bebitz, isi face apoi primii pasi, se duca invatzacel sa primeasca invatzaturile Lumii, si apoi exista ca matura, profunda, Mare, Dragoste.Si plange in Fericiri, si rade in Tristetzi, si triumfa in Batalii si mai si semneaza cate un armistitziu. Poate Toate si Stie Toate, fiind sublima, fiind divina, fiind cale de foc intr-o Cale Lactee umana.Este imateriala, dar o simtit atat de puternic, este inodora, dar are parfumurile ei cu negresit alese, este un roman, stiindu-se citita pana la ultime file.E Dragoste, si e mugurul primaverii ce esti Tu, ce sunt Eu.E Dragoste, avand Totul in Universul Ei, dar mai ales e Permanenta si Atotputernica!Ne face mai tari, ne face mai statornici, ne face mai zambitori, ne face tandri si galeshi, ne face suavi si lini, ne face frumoshi. Fiindca ... molipseste cu apropierea Ei si transforma cu castigarea Ei.E Dragoste de Om, Dragoste de Drag, Dragoste de Viata!Esti Dragostea Mea si esti Viata Mea, Frumoaso!!!


Somn Usor sa-l ai, iar o Noapte Buna sa te odihneasca, Iubita Mea!

Ganduri de drag zburda prin mine, deasupra mea, in aceasta mirifica linistita seara.Iti sunt iubit si imi esti iubita, iar aceasta clipa a intalnirii sufletului geaman as dori sa o pastrez vesnic in intregul meu. Este asezata pe cea mai inalta culme a tuturor celor mai frumoase si esentziale inalturi ale tuturor profunzimilor mele, iar TU, Iubito, imi esti Regina a toate.Esti un foarte frumos suflet, esti o inima sublima si totusi pamanteana, esti un spirit angelic si totusi palpabil, esti un vis de fericire si o realitate feerica!S-a scurs pe nesimtite o zi de odihna, s-a topit aproape toata in clepsidra de timp a acestui calendar in care mugurii incep sa-si simta Viata pulsand, iar pasarelele canta tot mai frumos si puternic si bucuria lor de a Trai.Te Iubesc si stii ca Te Iubesc!!! Te Ador si simti ca Te Ador!!!Te Sarut si ai caldura buzelor mele atingandu-ti buzele!!!Iti cuprind mijlocelul, iti sarut chipul, iti mangai umerii si spatikul, si ma asez cu Tine in imbratisarea somniukului linistitor!Inchidem ochishorii, mainile tale imi strang mana de la pieptul Tau, iar Tu adormi mangaiata, pe parul resfirat pe a noastra pernitza a noptii.Dormi linistita, dormi in pace, viseaza o poiana inflorata si fii fericita ca si mine!!!Adormim in Iubire, Dragostea Mea!!!Somn Usor, Pui!!!


Buna Dimineata, Zori de Iris!

Sufletzelul iti ofera primul gand, inimioara iti daruieste prima pulsatie ce o aud, ochii iti canta frumusetea inca adormita, iar mana inca imi sta fericita intre palmele Tale, la al Tau piept.M-am trezit inca inainte ca telefonashul sa "se certe cu mine", ce, adica el non-stop si eu dorm ca butufanul... :-) Astazi nu l-am lasat sa "buzz-uie" la mine, am facut dushuletzul, am pornit caldura sa mearga pentru o ora vartelnitza de pe perete, am pus ibricul la foc sa am nessiukul matinal si la ferestre privesc dungutzele orizontale ce devin tot mai albe.E dimineata, o noua dimineata, o frumoasa noua zi ni se daruieste Vietilor Noastre. Frumos a spus acela care ne-a indemnat sa fim recunoscatori in fiecare zori de zi ca avem parte de inca una, inca o magnifica raza de Soare ce se incalzeste tot mai puternic, pana cand, obosita, incepe sa coboare spre asfintit, pentru a avea putere si in urmatoarea zi sa se ridice de la orizontul rasaritului, catre azimut.Umerii Tai lucind imi sunt luceferii unor noi ore in care drumurile mele, oricate ar fi ele, vor fi calauzite doar si numai catre Tine. Mainile Tale stranse in jurul alei mele sunt portul calatorului care isi gaseste linistea si alinarile langa atingerea sufletzelului Tau, cu adevarat atat de Frumos. Gura Ta care ieri m-a descoperit TOT, care mi-a gasit si mi-a mangaiat intregul trup, care m-a zapacit innebunindu-mi fiinta, acea guritza-scanteie imi va fi raza de lumina in tot gri-ul problemelor de serviciu si far de veghe asupra fruntzii mele, ce ai atins-o ieri intaia oara in descoperirile Tale asupra trupului meu inca pigmentat cu stropii primei noastre baitze Impreuna.Da, Iubita Mea, zbor mereu cu Tine, in regate de Paradisuri si in imperii de Dorinti, in ceruri de fierbinti partashii sufletesti si in nori alburii de voluptoase senzatii. Magnifice partashii, minunate senzatii! Nu doar ale mele, desigur, ci Ale Noastre!!!Tot ce simt, simti si Tu. Tot ce vad, vezi si Tu. Tot ce soptesc, murmuri si Tu. In indragostita unire a cugetelor Noastre devenim tot mai mult UNA, un unic trup, o unica fiinta, o singura faptura, un suflet ce Iubeste!Ating norii cu Tine, zburd cu fluturashii cu Tine, ma contopesc cu Tine, traim unul in altul, si Iubim! O Unica Iubire, O Unica Daruire, O Unica Primire! Dragoste Pura!!!Ziua sa fie caldura, Seara sa fie liniste, Noapte sa fie odihna, Sufletzelelor Noastre Indragostite!Te Iubesc, Frumoasa Mea! Stii ca esti IUBITA si las si Muzica sa-ti sopteasca, Frumoaso, ca esti Iubita Mea!

www.trilulilu.ro/Adi_2008/129a78ec2dba7a